Normativul nZEB și certificatul energetic: cerințe minime de izolare

Standardul nZEB (Nearly Zero Energy Building) nu mai e un obiectiv opțional pentru construcțiile noi din România — e cerință normativă, iar certificatul energetic care confirmă conformitatea devine act obligatoriu la recepția oricărei clădiri noi.

Cerințele minime vizează în principal anvelopa termică: rezistență termică minimă pentru pereți exteriori, acoperiș, tâmplărie și placa de la sol, valori stabilite astfel încât clădirea să necesite un consum energetic „aproape zero” pentru încălzire/răcire, acoperit în cea mai mare parte din surse regenerabile amplasate pe sau lângă clădire — de regulă, panouri fotovoltaice.

În practică, respectarea nZEB înseamnă: izolație termică semnificativ mai groasă decât la construcțiile din urmă cu un deceniu (vată bazaltică sau polistiren expandat de 15-25cm, în funcție de zonă climatică), tâmplărie cu coeficient termic redus (Ug sub 1,0 la sticlă, pentru geamuri triple în zonele reci), și, obligatoriu pentru multe proiecte, o sursă de energie regenerabilă instalată — de regulă fotovoltaic, uneori combinat cu pompă de căldură.

Certificatul energetic, întocmit de un auditor energetic autorizat, clasifică locuința pe o scală de eficiență (de la A+ la G) și e obligatoriu atât la recepția construcțiilor noi, cât și la vânzarea sau închirierea oricărei locuințe existente — absența lui poate bloca legal tranzacția.

Pentru cine construiește azi, cerințele nZEB cresc costul inițial cu 10-20% față de o construcție „clasică”, dar reduc semnificativ costurile de operare pe termen lung — iar diferența de clasă energetică influențează tot mai vizibil și valoarea de piață a locuinței la revânzare, pe măsură ce cumpărătorii devin mai atenți la facturile lunare de energie, nu doar la prețul de achiziție.