Factura de energie, cel mai mare impozit lunar din România: cât din sumă nu e energie

Un articol de opinie al Asociației Prosumatorilor și Comunităților de Energie susține un argument tăios: factura de energie funcționează, în practică, ca o taxă forțată, pentru că energia e o necesitate vitală, nu un bun de lux — consumatorul nu are alternativă reală, iar statul „profită“ de această dependență printr-o taxare indirectă agresivă, ascunsă în structura facturii.

Cifra centrală a articolului: aproximativ două treimi din suma plătită lunar merg către taxe, impozite, tarife de transport și de sistem, nu către energia efectiv consumată. Pentru comparație, la nivelul Uniunii Europene se consideră deja problematic când taxele ating o treime din factură — România ar depăși, potrivit acestei analize, dublul pragului considerat rezonabil în UE. Articolul citează direct: „cea mai mare parte din factura de energie NU este energie.“

Un al doilea argument, mai puțin discutat public: în 2025, prosumatorii au livrat aproape 20% din consumul casnic de energie din România, fără a fi plătiți corespunzător de furnizori pentru acest surplus — un procent semnificativ dintr-un sistem care, spune articolul, nu recompensează just contribuția prosumatorilor la stabilitatea rețelei. Tonul articolului e explicit critic: „Consumatorul este tratat ca un ATM – luna de lună… Plătește oricât i se cere.“

Soluțiile propuse de Asociație includ reducerea TVA la energie la 5%, o reformă radicală a companiilor energetice de stat și independență reală pentru ANRE, regulatorul pieței. Dincolo de tonul polemic al articolului, mesajul practic pentru cititor rămâne: componenta de taxe și tarife dintr-o factură de energie nu e un detaliu marginal, ci reprezintă majoritatea sumei plătite — un motiv suplimentar pentru care reducerea consumului brut din rețea (prin eficiență energetică sau producție proprie) contează mai mult decât negocierea prețului unitar al energiei. Sursă: Asociația Prosumatorilor și Comunităților de Energie.