Acoperiș terasă corect: checklist tehnic și capcane de evitat

Acoperișul tip terasă (plat sau cu pantă foarte mică) are cerințe tehnice diferite față de un acoperiș clasic în două ape, iar greșelile de execuție la acest tip de structură duc rapid la infiltrații costisitoare de reparat.

Prima verificare esențială este panta minimă de scurgere — chiar și un acoperiș „plat” trebuie să aibă o pantă de minimum 1,5-2%, altfel apa stagnează și accelerează degradarea hidroizolației, indiferent de calitatea materialelor folosite.

Stratificarea corectă a unei terase circulabile sau necirculabile trebuie să includă, în ordine: structura de rezistență, barieră de vapori (dacă e cazul), termoizolație rezistentă la compresiune, hidroizolație cu minimum două straturi la zonele de racord (streașină, jgheaburi, guri de scurgere), și eventual pavaj sau protecție UV pentru terasele circulabile.

Zonele de racord — colțuri, treceri de instalații, jgheaburi, atice — sunt punctele cu cel mai mare risc de infiltrație și necesită detalii de execuție speciale, cu suprapuneri generoase ale hidroizolației și, ideal, benzi de etanșare dedicate, nu doar aplicarea aceluiași material ca pe suprafața plană.

O capcană frecventă este subestimarea numărului de guri de scurgere — pentru o terasă mare, o singură gură de scurgere centrală nu e suficientă; se recomandă minimum două puncte de evacuare, redundante, pentru a preveni blocarea completă în caz de înfundare cu frunze sau gheață.