Pompă de căldură vs. centrală pe gaz: ghid comparativ de eficiență

Alegerea între o pompă de căldură și o centrală pe gaz pentru încălzirea unei locuințe depinde de trei factori esențiali: costul inițial, eficiența pe termen lung și izolarea termică a clădirii — niciun răspuns nu e universal valabil.

O centrală pe gaz are cost de achiziție și montaj semnificativ mai mic, între 3.000-8.000 lei pentru o locuință obișnuită, și randament ridicat (peste 90% la centralele în condensație). Dezavantajul e costul combustibilului, tot mai volatil, și faptul că fiecare unitate de energie termică produsă costă exact cât gazul consumat — nu există „amplificare” a energiei.

O pompă de căldură funcționează diferit: consumă energie electrică pentru a muta căldura din exterior în interior, nu pentru a o genera prin ardere. Coeficientul de performanță (COP) tipic e între 3 și 4,5 — practic, pentru fiecare kWh electric consumat, obții 3-4,5 kWh termici. Costul de achiziție e mult mai mare, de la 15.000 lei în sus pentru o pompă aer-apă rezidențială, dar costul de operare poate fi cu 40-60% mai mic decât gazul, mai ales dacă locuința are și panouri fotovoltaice care acoperă o parte din consumul electric al pompei.

Factorul decisiv, adesea ignorat: o pompă de căldură funcționează eficient doar într-o casă bine izolată, cu radiatoare dimensionate pentru temperaturi joase ale agentului termic sau, ideal, cu încălzire în pardoseală. Montată într-o casă slab izolată, cu radiatoare vechi, eficiența scade dramatic și costurile pot depăși o centrală pe gaz.

În practică, cea mai bună combinație pentru multe locuințe rămâne una hibridă: pompă de căldură ca sursă principală, cu centrală pe gaz de rezervă pentru zilele foarte reci, dacă rețeaua de gaz e deja disponibilă. Pentru o casă nouă, construită conform standardelor actuale de izolare, pompa de căldură ca sursă unică e, de regulă, alegerea corectă pe termen lung.